Tot incerc sa postez de ceva vreme, dar nu reusesc. Scenariul acesta al vietii, este plictisitor, in special daca esti eu, pentru ca eu sunt putin cam singur, doar putin, in viata nu prea am conversat mult si ajoritatea timpului ma am sa vorbesc doar cu mine sau cum ar spune bunicul meu: „Sa vorbesti cu un om destept.”.
Viata a fost fara prea multe evenimente si cu note nu chiar bune. Pe data de 14 decembie, alergam printre banci, cineva a stins lumina, am calcat pe scaunul Anei, care s-a dezmembrat, lucru la care nu ma asteptam, pentru ca era folosti de cineva. Scaunul s-a dezmembrat si incercand sa pun piciorul pe scaunul lui Razvan de langa mine, n-am pus piciorul bine, scaunul s-a inclina, iar eu am cazut cu fata in spataru, astfel indoind piciorul metalic al scaunului, lucru la care chiar nu ma asteptam, va dati seama. O chestie interesanta pentru mine este ca nu prea imi amintesc asa de bine ce s-a intamplat, ma refer la detalii: cine era acolo cu mine, imi amintesc de Razvan si de Mihaela; cat sange imi cursese in momentul respectiv. Inca un lucru curios pentru mine: nu mi se pare ca mi-a curs atat de mult sange, cat ma asteptam, in interaga intamplare, dar poate gresesc. In momentul acel era multa confuzie, parca ma gandeam: „Wow! Am mai patit ceva. E, nu-i mare lucru.” Imi zicea lumea din jur sa ma duc undeva, dar nu stiam unde, cred ca n-am auzit, su mi mai ziceau ca imi curge MULT sange. M-am dus la baie, asa, din instinct, intrebandu-ma unde mi-au zis colegii sa ma duc. Ma spalam eu acolo, crezand ca sangerarea n-o sa se opreasca in curand, dar totusi s-a oprit destul de repede. Venisera Daniel si vroia si el sa vada, eu i-am aratat, apoi continu sa ma spal, la care el isi pune mana pe partea de jos a gatului meu, ca si cum eram un drogat betiv din filme care vomita ca porcu in chiuveta so nicinu-mi place sa ma atinga. Ma ridic la el si ii zi: „Ia mah mana! Ce Naiba! Nu mi-am rupt o mana sau un picior”, iar el rade cum face de obicei. Vin fete in baie sa vada: „Ssssssss!” sau „Auuu!” si se aude din afara baii: „Dati-i mai un servetel!” si cei din baie intreaba: „Vrei un servetel?”, „Nu, am eu. Sa-mi scoata cineva din buzunar!” Nu stiu cine mi le-a scos, dar am impresia ca a fost Dani. Ewwwww! Mana lui in buzunaru meu! Exista multe locuri unde baietii heterosexuali nu se ating, iar picioarele si buzunarele sunt unele dintre acele locuri. Dr uite mah ce rau sunt! El m-a ajutat, iar eu, ma iau de el. M-am dus in clasa si vine diriga, si ea la fel: „Sssss! Pe unde ai alergat?”, „Pe acolo.(si arat cu degetu)”, si imi ia apararea Mihaela ca cica cineva a stins lumina si nu e vina mea. Thanks 4 that. „Cine a stins lumina?”. N-ma inteles ce au raspuns. Se mai uita o data la mine: „Du-te acasa si du-te imediat la medic! Ajutati-l sa se imbrace”, pentru ca cu o mana tineam servetelul. M-am dus acasa, am vorbit cu mama si ghiciti care-i urmatorul lucru pe care l-am facut? Mi-am facur poze!
Restu zilei m-am simtit destul de prost. Ma simteam obosit, lipsit de energie si incercam sa-mi fac la mate chiar daca incercam cu televizorul deschis, dar o faceam pentru ca stiam ca acela era lucrul corect de facut. Nu prea am facut cine stie ce. Ce era dureros si inca este dureros, este ca n-aveam voie sa ma joc la calculator si era greu. Cu toata oboseala m-am mai gandit la ce imi trebuie, ce vreau, de ce imi este dor. Trebuie sa mananc mai multe chestii sanatoase si sa dorm mai mult. Vreau sa stau afara, sa practic o activitate fizica, adica sa merg, sa ies cu bical, sa fac sala; vreau sa port conversatii lungi. Imi este dor de simplitatea, lumina Soarelui(la propriu sa stau cu burta la Soare incins si sa ma bronzez), relaxarea , timpul liber, compania ,oferite de o zi de vara.
Astazi a fost ultima zi in care am primit cadouri de la primarul orasului nostru iubit, iar eu am primit o rama din aceea dubla pentru poze, de care eu am scapat, fiind un idiot. Am dat intrega punga un copil sarac si nu m-am gandit sa pastrez rama. Idiot! Idiot! Idiot! Si am fost la patinoar si am invatat sa patinez, cat de cat. A fost destul de distractiv, dar in timp ce patinam pe acolo Miruna se uita la mine zambind, era asa de fericita, si eu aveam obisnuita mea fata posomorata si tacuta. Probabil ca parte din timp nici nu se uita la mine ci se uita asa prin mine intr-un punct, dar pe mine ma deranja, pentru ca se uita asa la mine ca si cum se astepta ceva de la mine si eu nu stiam ce. Aaaa da! Nu am cazut decat de doa ori si ambele ori nu era vina mea, prima oara se prinsese una mica de mine si m-a facut sa cad, iar a doua oara s-a bagat unu in fata mea si m-am varsat, dar ma cam doare genunchiu.
Azi mi-am facut un nou prieten cu care s-ar putea sa fi avut cea mai lunga conversatie din viata mea, si pe mess si in afara lui, si a fost o conversatie foarte interesanta. Sper sa am mai mult.
Am dat simulare la mate si cea mai mare nota din clasa este 88, iar la teza 86. I’m really really scared. Si ne asteapta o ultima saptamana pana la vacanta palpitanta, dam doua teste la mate.

OSTENTÁŢIE, ostentaţii, s.f. Punere în valoare în mod provocator a unei insuşiri; prezentare demonstrativă, etalare pretenţioasă a ceva. ♢ Loc. adv. Cu ostentaţie = în mod demonstrativ, ostentativ. [Var.: ostentaţiune s.f.] – Din fr. ostentation, lat. ostentatio, -onis.

http://aaroninafrica.blogspot.com/ - super tare